Se vor pompa iar trilioane $

Statele Unite între expansiune fiscală, impuls speculativ și fragilitate structurală: cum ne poziționăm acum?

Ceea ce trăim astăzi în piețele americane este un paradox economic în formă pură: un guvern care se împrumută masiv chiar și în timp ce este parțial închis, o piață a muncii care dă primele semne de slăbiciune, și în același timp o avalanșă de capital către instrumente speculative și acțiuni de creștere. Toate aceste fenomene converg într-o imagine complexă a economiei americane în T4 2025 — o economie care încă rulează pe inerția stimulilor trecuți, în timp ce intră într-o nouă fază de dependență fiscală.

1. Deficitul – motorul care nu se oprește niciodată

În timpul recentei închideri guvernamentale de 43 de zile, Statele Unite au adăugat +$619 mld. la datoria publică – echivalentul a +$14,4 mld. pe zi. Această cifră ilustrează magnitudinea unui sistem care funcționează structural pe deficit permanent, nu pe echilibru bugetar. Chiar și atunci când activitatea administrativă se oprește, mecanismele de plată automată ale datoriei, dobânzilor și programelor sociale continuă să ruleze, generând o expansiune continuă a pasivelor publice. Acesta este unul dintre cele mai importante concepte pentru un investitor macro: datoria federală a SUA nu se reduce niciodată, ci doar crește într-un ritm variabil. Prin urmare, închiderea guvernului nu oprește economia, ci doar suspendă temporar procesele politice, în timp ce fluxul de emisiuni de trezorerii și crearea de datorie continuă.

2. Metalele prețioase – barometrul instinctului inflaționist

În timp ce Congresul și administrația au negociat redeschiderea guvernului, argintul a crescut cu +11% în cinci zile, atingând $53,37/uncie. Astfel de mișcări rapide în metale prețioase sunt adesea reacții de anticipare: investitorii percep extinderea fiscală ca un semnal inflaționist, mai ales în contextul anunțurilor de noi cecuri de stimul de $2.000 pentru americanii cu venituri sub $100.000/an.

Este o lecție esențială pentru orice investitor macro: metalul prețios reacționează înainte ca inflația să fie vizibilă în datele CPI. Argintul și aurul nu „știu viitorul”, dar sunt primele care integrează probabilitatea unei erodări a valorii reale a monedei. De aceea, atunci când deficitele cresc și guvernul finanțează stimulul prin datorie, piețele de metale devin instinctiv active de refugiu. Dar ce se întâmplă de fapt..

Când investim împreună?

În Registru Tranzacții, efectuez săptămânal investiții și tranzacții pe termen scurt-mediu. Strategiile de anul acesta sunt value investing, growth momentum investing și anumite speculații pe trend accelerat.

Am o expunere de peste $500.000 în câteva acțiuni.

Am cumpărat acțiuni de $71.785 doar în octombrie.

Accesează aici Registru Tranzacții să construim portofoliul!

Ce se întâmplă cu dividendul din tarife? Cum profităm

Propunerea președintelui Donald Trump de a distribui un „dividend tarifar” de $2.000 per persoană reprezintă o inițiativă economică fără precedent în istoria fiscală a Statelor Unite, plasată la intersecția dintre politică comercială, redistribuție bugetară și legitimitate constituțională. Ideea pornește din premisa că veniturile obținute din tarifele impuse asupra bunurilor străine pot fi returnate direct cetățenilor americani sub formă de plată unică, o strategie menită să transforme protecționismul într-un mecanism de stimulare internă a consumului. Acest anunț e foarte important și explic imediat de ce.

Conform anunțului inițial, „un dividend de cel puțin $2.000 pentru fiecare american cu venituri sub $100.000” ar urma să fie finanțat din veniturile tarifare ale Trezoreriei, care au totalizat aproximativ $195 mld. până la 30 septembrie 2025, în timp ce costul estimat al măsurii s-ar ridica la circa $300 mld., acoperind aproximativ 150 de milioane de persoane. Diferența ar urma, teoretic, să fie acoperită din venituri tarifare anticipate, întrucât administrația Trump estimează $3 trilioane în venituri din tarife pe parcursul următorului deceniu. Deși această arhitectură bugetară este teoretic posibilă, economiștii atrag atenția că orice plată imediată ar fi de facto o nouă datorie publică, ceea ce ar crește povara fiscală a Statelor Unite, deja situată la peste $38T.

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a nuanțat însă intenția președintelui, explicând că „dividendul” ar putea lua mai degrabă forma unor reduceri de taxe decât a unor cecuri directe: eliminarea impozitului pe bacșișuri, ore suplimentare sau deduceri pentru împrumuturi auto. În viziunea sa, tarifele nu reprezintă un scop fiscal în sine, ci un instrument de „rebalansare a comerțului”, menit să readucă producția pe teritoriul SUA, chiar dacă acest proces ar reduce ulterior fluxul de venituri tarifare. Această interpretare transformă discursul despre dividend dintr-o promisiune monetară într-un concept economic de stimul indirect, orientat către clasa de mijloc prin relaxare fiscală, nu prin transferuri directe de numerar.

Pe plan juridic, întreaga strategie se confruntă cu o provocare constituțională majoră: Curtea Supremă a SUA analizează dacă președintele are dreptul de a impune unilateral tarife extinse fără aprobarea Congresului, care deține în mod explicit puterea de a taxa. În timpul audierilor, judecătorul-șef John Roberts a avertizat că o interpretare prea largă a puterilor executive ar putea „neutraliza echilibrul între autoritatea legislativă și cea executivă”. Trump a respins această critică printr-o declarație vehementă pe Truth Social, argumentând că, dacă președintele are dreptul „să oprească tot comerțul cu o țară străină”, atunci este absurd să nu poată „impune un simplu tarif din motive de securitate națională”.

Astfel, dividendul tarifar nu este doar o propunere economică, ci un experiment constituțional și o declarație de suveranitate economică: o încercare de a transforma veniturile din tarife – un instrument clasic al populismului – într-o sursă de redistribuție internă. Pentru investitori, acest episod deschide o nouă dimensiune de analiză: politica fiscală a SUA devine tot mai direct legată de politica comercială, iar legitimitatea juridică a acestei legături nu va influența doar balanța comercială, ci și stabilitatea dolarului și randamentele obligațiunilor.

Efectul psihologic al banilor „noi” și anticipația injecției de lichiditate ce va stimula spre speculație și consum

Ceea ce se întâmplă astăzi în jurul conceptului de dividend tarifar propus de președintele Donald Trump reamintește, în esență, de comportamentele financiare din perioada pandemiei. În 2020–2021, sumele masive pompate în economie prin cecurile de stimul — în total peste $5 trilioane — nu au rămas pasive în conturi. O parte importantă a acestor bani s-a îndreptat spre consum discreționar (produse electronice, servicii de divertisment, călătorii interne), dar o proporție semnificativă a fost direcționată spre piața de capital, în special către acțiunile de creștere (growth stocks). Fenomenul a fost documentat empiric: platformele de tranzacționare online au raportat creșteri istorice ale conturilor retail, iar multiplii de evaluare ai companiilor tehnologice au explodat tocmai pe baza acestui val de lichiditate.

Astăzi, putem fi în fața unui mecanism psihologic aproape identic, deși sub o altă formă fiscală. Dacă dividendul tarifar va fi confirmat oficial și distribuit, comportamentul investitorilor și consumatorilor va reflecta exact aceeași euristică observată în 2020: percepția de „bani găsiți” (found money effect). Conform economiei comportamentale, atunci când o persoană primește o sumă de bani dintr-o sursă neașteptată, exterioară efortului personal, ea nu o percepe ca pe venit obținut prin muncă, ci ca pe o resursă suplimentară disponibilă pentru cheltuieli sau investiții cu risc mai mare. Aceasta explică de ce, după primele anunțuri ale Casei Albe privind posibila distribuție, indicele S&P 500 a crescut instantaneu, iar sectoarele de tehnologie și consumer discretionary au avut reacții pozitive imediate.

Este o lecție clasică a piețelor comportamentale: anticipația unui flux de lichiditate devine ea însăși un stimul real pentru prețuri. În momentul în care participanții din piață cred că populația va primi bani extra, prețurile activelor care pot absorbi acest capital cresc înainte ca banii să ajungă efectiv în circulație. Exact acest efect anticipativ stimulează un „push bursier” — o creștere accelerată, alimentată de așteptări, nu de date fundamentale. Prin urmare, poziționarea în avans, înaintea unui anunț oficial și precis al dividendului, echivalează cu a încasa acest dividend indirect, prin aprecierea activelor deja deținute.

De aceea, pentru investitorii sofisticați, momentul actual nu reprezintă doar o știre fiscală, ci un catalizator psihologic de piață. Reacția imediată a acțiunilor la simpla intenție a președintelui Trump sugerează că narațiunea banilor „veniți din afară” redevine un factor determinant al prețurilor. Într-o economie dominată de lichiditate și așteptări, percepția devine realitate — iar cei poziționați inteligent înaintea confirmării oficiale a dividendului pot fi, în mod paradoxal, primii care îl „încasează”. Poate te întrebi..Tiberiu, este prea târziu să profit?

Nu este prea târziu pentru poziționare, dimpotrivă — momentul actual se află exact în faza de anticipație rațională, înainte de confirmarea oficială a dividendului tarifar. Piața funcționează prin mecanismul așteptărilor și reacției la certitudine: atâta vreme cât măsura rămâne la nivel de intenție, prețurile reflectă doar probabilitatea ei, nu impactul deplin. În clipa în care detaliile logistice ale distribuției vor fi comunicate cu precizie — sumele, calendarul și eligibilitatea — impulsul emoțional și comportamental al pieței se va transforma într-o reacție concretă de cumpărare. Istoria arată că anunțurile care transformă „posibilul” în „sigur” produc salturi bursiere accelerate, alimentate de fluxurile automate ale fondurilor și de reintrarea masivă a retailului. În consecință, a înțelege contextul și a fi deja poziționat înainte de momentul anunțului nu înseamnă speculație, ci strategie de sincronizare cu logica pieței — o logică ce răsplătește, aproape invariabil, pe cei care se mișcă cu un pas înainte.

3. Opțiunile și fenomenul retail – o nouă speculație

Datele recente arată că în T3 2025 s-au tranzacționat peste 3,5 miliarde de contracte de opțiuni, dublu față de acum cinci ani. Participarea retailului a ajuns la 55% din volumul total, depășind pentru prima dată investitorii instituționali.

Aceasta nu este o simplă statistică, ci o transformare structurală a comportamentului pieței. Într-o lume cu randamente reale scăzute și dependență de lichiditate, investitorii individuali caută efectul de levier și randamente rapide. Opțiunile au devenit instrumentul preferat, înlocuind investiția clasică de tip buy-and-hold. Fenomenul buy-the-dip observat de Citadel confirmă această mentalitate de speculație reactivă, care ignoră riscul de lichiditate și volatilitatea implicită. Adică se cumpără masiv orice retragere..

4. Piața muncii – fisurile din fundația reală a economiei

Sub suprafața exuberanței bursiere, piața muncii începe să se răcească. Datele ADP arată o pierdere medie de -11.250 locuri de muncă pe săptămână în cele patru săptămâni până la 25 octombrie, însumând -45.000, al doilea cel mai abrupt declin de la 2020.

Această contracție contrazice raportările lunare mai optimiste, sugerând o deteriorare graduală, dar constantă, a angajărilor private. În limbajul macro, asistăm la o divergență între indicatorii „soft” (încrederea, sentimentul) și indicatorii „hard” (angajări, producție) – un semnal clasic de fază târzie de ciclu economic.

Când piața muncii încetinește, veniturile fiscale scad, iar guvernul compensează prin stimul. Exact acest mecanism explică de ce, chiar și într-un climat fiscal tensionat, administrația anunță noi măsuri de sprijin direct pentru populație.

5. Fluxurile către ETF-uri – optimismul care sfidează

Într-un contrast izbitor cu datele economice, ETF-urile americane au atras +$43 mld. într-o singură săptămână, ridicând intrările anuale la un record de +$1,14 trilioane.

Aceste fluxuri arată apetitul pentru risc în sectorul tehnologic, unde investitorii mizează pe continuitatea trendului de creștere, ignorând posibilele riscuri de reevaluare. Din perspectivă comportamentală, este o repetiție a etapelor speculative din 2021: lichiditate fiscală, optimism retail și tehnologie percepută ca refugiu de creștere.

6. Lecția strategică pentru investitor de la Tiberiu

Ce învățăm din toate acestea?
Că piețele pot ignora realitatea macro mult timp, dar nu o pot evita la nesfârșit. Ciclul actual este alimentat simultan de deficit fiscal, stimul monetar indirect și psihologie colectivă optimistă. În asemenea contexte, succesul nu ține doar de alegerea acțiunilor, ci de momentul calibrării riscului — când să acumulezi, când să diminuezi expunerea și când să te repoziționezi inteligent. Personal, continui să accelerez investițiile în anumite sectoare cheie cu acțiuni poziționate asimetric.

🧵 Investițiile de calitate se nasc în incertitudine

Când piața pare instabilă și incertitudinea domină deciziile investitorilor, se conturează cele mai bune oportunități de alocare a capitalului.

👉 În Registru Tranzacții, analizez săptămânal unde se află ineficiențele pieței, posibilități de creștere, unde migrează capitalul inteligent și cum construiesc un portofoliu robust în fața volatilității.

La fiecare tranzacție, îți trimit un raport în care explic justificarea.

În vremuri marcate de volatilitate și complexitate, discernământul devine cel mai valoros capital. Această analiză nu își propune doar să informeze, ci să formeze — o gândire financiară lucidă, capabilă să deosebească zgomotul conjunctural de semnalele structurale. La Fox Land, cultivăm o viziune strategică, unde fiecare decizie de investiție este ancorată într-o înțelegere profundă a forțelor macroeconomice, politice și psihologice ce modelează piețele. Pentru cei care nu caută certitudini, ci claritate în mijlocul incertitudinii.