Vânzări masive..până când?

Ultimele zile mi se par relevante nu pentru că au produs încă un episod de volatilitate, ci pentru că au pus în aceeași imagine câteva forțe care, aparent, se contrazic: piața muncii este mai slabă decât estimam, masa monetară continuă să crească, Fed rămâne preocupată de inflație, investițiile companiilor accelerează, iar infrastructura AI continuă să atragă capital într-un ritm excepțional.

Nu văd aici o economie care transmite un singur semnal. Văd mai degrabă o economie care devine tot mai bifurcată: anumite componente încetinesc, în timp ce investițiile, profiturile și sectoarele strategice continuă să funcționeze la intensitate ridicată.

Piața muncii: încă o revizuire negativă

Bureau of Labor Statistics a revizuit în jos cu 79.000 numărul locurilor de muncă non-agricole pentru cele 12 luni încheiate la 31 martie 2026.

Compoziția este mai interesantă:

• sectorul privat: -178.000 locuri de muncă;
• sectorul guvernamental: +99.000;
• revizuire netă: -79.000.

Mai important, acesta este al patrulea an consecutiv cu o revizuire negativă, o succesiune comparabilă cu cea încheiată în 2010, după criza financiară. În 7 dintre ultimii 8 ani, revizuirea preliminară a fost negativă, iar ajustările cumulate se apropie de -2,5 milioane de locuri de muncă. Nu înseamnă că economia a pierdut acum 2,5 milioane de locuri de muncă. Înseamnă ceva mai subtil: piața muncii a fost în mod repetat mai slabă decât imaginea pe care am primit-o în timp real.

Totuși, cu șomajul în jur de 4,1%, aceasta rămâne mai degrabă o normalizare decât o deteriorare suficientă pentru a obliga Fed să relaxeze politica monetară. Touși, se vorbește de creșterea în rata dobânzii..oare să crească? Acestea sunt așteptările, dar nu cred..

Kevin Warsh schimbă calculul dobânzilor

Prima intervenție a lui Kevin Warsh la Jackson Hole în calitate de președinte al Fed a fost mult mai restrictivă decât anticipa piața.

Mesajul său a fost destul de precis: ținta de inflație de 2% rămâne fermă, câteva raportări mai bune nu demonstrează că problema inflației a dispărut, iar Fed mai are de lucru dacă presiunile asupra prețurilor nu converg suficient de rapid către țintă.

Înaintea discursului, probabilitatea implicită a unei majorări în septembrie era de aproximativ 34%. Aproape 69% dintre administratorii de fonduri chestionați de Bank of America anticipau un ton neutru. Piața a primit contrariul.

Warsh a argumentat inclusiv că actualele condiții financiare nu sunt restrictive, ceea ce este important: dobânzile pot părea ridicate în termeni absoluți, dar dacă investițiile, profiturile, creditul și cererea continuă să funcționeze puternic, efectul lor asupra economiei poate fi mult mai puțin restrictiv decât presupunem.

Argumentele sale au venit direct din date:

șomaj de 4,1%, investiții ale companiilor +9%, cel mai rapid ritm din 2021, și profituri corporative +20%. Aproape jumătate din accelerarea investițiilor este asociată construcției infrastructurii pentru inteligență artificială.

Într-o asemenea economie, justificarea reducerilor de dobândă devine mai dificilă. Warsh a refuzat să se angajeze anticipat pentru septembrie, iar probabilitatea unei majorări ar fi urcat în câteva ore de la aproximativ 34% la 61%.

$1,5 trilioane de volatilitate în trei ore

Reacția pieței arată cât de sensibilă rămâne evaluarea activelor la fiecare modificare marginală a traiectoriei dobânzilor.

S&P 500 a trecut succesiv prin patru mișcări:

• +0,22% în primele 30 de minute, aproximativ +$160 mld. capitalizare;
• -0,42% în 12 minute, aproximativ -$300 mld., după comentariile restrictive privind inflația;
• +0,70% într-o oră, aproximativ +$500 mld., după refuzul lui Warsh de a preconfirma o majorare în septembrie;
• -0,77% în ultima oră, aproximativ -$550 mld..

În termeni de capitalizare deplasată între maximele și minimele succesive, vorbim despre aproape $1,5 trilioane în aproximativ trei ore.

Mai interesantă a fost corelația: S&P 500, Nasdaq, Russell 2000, aurul, argintul și Bitcoin au ajuns toate sub presiune, iar estimarea agregată prezentată pentru valoarea eliminată din acțiuni americane, metale prețioase și criptomonede a depășit $2,3 trilioane.

Când active atât de diferite se vând simultan, eu tind să privesc mai întâi către reevaluarea dobânzii și a lichidității, nu către fundamentele individuale ale fiecărei clase de active.

M2: lichiditatea continuă să crească

Tocmai aici apare contradicția monetară care mi se pare mai importantă decât mișcarea unei singure ședințe.

Masa monetară M2 a crescut în iulie cu aproximativ $102,8 mld., atingând un record de $23,22 trilioane.

Este a 27-a lună consecutivă de creștere.

De la începutul lui 2026, M2 a avansat cu aproximativ $862,7 mld. și se află acum cu $1,43 trilioane peste precedentul maxim din martie 2022. Din 2000, ritmul mediu de creștere a masei monetare a fost de aproximativ 6,3% anual, echivalentul a circa $700 mld. pe an.

Nu aș numi automat această creștere „tipărire de bani”. M2 include numerar și depozite și este influențată atât de banca centrală, cât și de crearea creditului în sistemul bancar.

Dar direcția contează: Fed transmite un mesaj restrictiv într-o economie în care lichiditatea nominală continuă să se extindă. Warsh însuși a readus în discuție monetarismul și necesitatea urmăririi banilor creați atât de banca centrală, cât și de sistemul bancar.

Pentru activele financiare, această divergență merită urmărită atent.

Venezuela: 65 de miliarde de barili și o miză mult mai mare decât petrolul de astăzi

În energie, administrația Trump a anunțat un acord care ar oferi intereselor americane control majoritar asupra a peste 65 mld. de barili de rezerve petroliere venezuelene, distribuite în 17 câmpuri.

Informațiile prezentate indică drepturi de dezvoltare de până la 100 de ani, o participație efectivă americană de aproximativ 55% și drepturi de achiziție a petrolului la cost.

Aritmetica brută este spectaculoasă.

La aproximativ $83/baril, cele 65 mld. de barili valorează teoretic circa $5,4 trilioane. O participație de 55% ar corespunde economic aproximativ 35,8 mld. de barili, cu o valoare brută apropiată de $3 trilioane.

Dar nu acesta este calculul pe care l-aș folosi pentru valoarea economică reală.

Petrolul venezuelean este predominant greu și cu un conținut ridicat de sulf, ceea ce implică reduceri de preț și costuri mai mari de extracție, amestecare, transport și rafinare. La o valoare economică netă pur ilustrativă de $25–35/baril, cei 35,8 mld. de barili ar putea reprezenta până la aproximativ $1,25 trilioane pe întreaga durată de exploatare, nu astăzi, conform unor analize publice recente.

Proiectul ar necesita aproximativ $100 mld. în investiții, iar Venezuela estimează aproximativ $209 mld. în venituri fiscale pe durata dezvoltării.

SUA nu primesc 65 de miliarde de barili în propriile rezerve

Aici merită făcută o distincție pe care multe interpretări o pierd.

Statele Unite au aproximativ 46 mld. de barili de rezerve dovedite, conform unor analize publice. Adăugarea matematică a celor 65 mld. venezuelene produce aproximativ 111 mld. de barili, aproape de 113 mld. pentru Emiratele Arabe Unite și peste 102 mld. pentru Kuweit.

Raportate la circa 1,57 trilioane de barili de rezerve dovedite globale, cele 111 mld. reprezintă aproximativ 7,1%.

Dar rezervele venezuelene nu devin rezerve americane. Acordul oferă control economic asupra exploatării unor resurse aflate în Venezuela.

Pentru mine, tocmai aceasta este interpretarea mai interesantă: Washingtonul nu își mărește geologic rezervele, ci încearcă să își extindă opționalitatea strategică asupra ofertei energetice globale.

Dacă investițiile reușesc să readucă o parte importantă a producției venezuelene pe piață, oferta suplimentară ar putea, în timp, diminua presiunile asupra petrolului și implicit asupra inflației. Nu este un efect pentru trimestrul următor; este o variabilă pentru următorii ani.

Cum leg toate aceste date

Nu cred că informațiile din ultimele zile trebuie interpretate separat.

Piața muncii a fost revizuită negativ cu 79.000 și a acumulat aproape 2,5 milioane de revizuiri negative în opt ani.

M2 a ajuns la $23,22 trilioane, după 27 de luni consecutive de creștere.

Fed vede încă o economie cu 4,1% șomaj, investiții de +9% și profituri de +20% și refuză să declare inflația rezolvată.

NVIDIA crește cu 106%, Micron adaugă $10 mld. investițiilor americane, iar infrastructura AI devine suficient de mare pentru a modifica datele agregate ale economiei.

În același timp, acordul venezuelean poate oferi Statelor Unite control economic asupra a 65 mld. de barili de petrol, adăugând pe termen lung o nouă variabilă în ecuația energiei și inflației.

Pentru mine, nu rezultă nici scenariul simplu al unei economii care se prăbușește, nici cel al unei economii fără vulnerabilități. Rezultă ceva mai interesant: slăbiciunea se concentrează în anumite componente ale economiei, în timp ce capitalul continuă să migreze agresiv către infrastructură, energie, semiconductori și inteligență artificială.

De aceea mă interesează mai puțin să ghicesc următoarea mișcare de 0,5% a S&P 500 și mai mult să identific unde continuă să se acumuleze capitalul și unde randamentul acelui capital poate rămâne superior.

Într-un asemenea mediu, problema nu mai este să aleg între „economie puternică” și „economie slabă”. Datele permit ca ambele afirmații să fie parțial adevărate. Problema reală este să înțeleg care componente încetinesc, care accelerează și, mai ales, unde această divergență nu este încă reflectată corect în prețurile activelor.