Stagflație în Japonia și volatilitate în SUA: tarifele amânate

Decizia președintelui Trump de a amâna tarifele vamale de 50% impuse Uniunii Europene până pe 9 iulie a produs un efect imediat pe piețele financiare: randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani a urcat rapid peste 4,55%, în ciuda faptului că această amânare era teoretic o veste pozitivă pentru comerț. Reacția pieței demonstrează o realitate mai profundă: acordurile comerciale nu mai reușesc să tempereze tensiunile din piața obligațiunilor, semn că îngrijorările sunt mai degrabă structurale decât conjuncturale. În paralel, indicii futures din SUA au crescut modest, semnalând o speranță de stabilizare temporară, dar și o sensibilitate crescută la orice modificare de politică fiscală sau comercială.

Această volatilitate se desfășoară într-o săptămână plină de evenimente macroeconomice decisive: indicele de încredere a consumatorilor, minutele FOMC, revizuirea PIB-ului pe T1 2025, dar și datele despre inflația PCE – indicatorul preferat al Rezervei Federale. În acest context, orice declarație sau cifră devine potențial inflamabilă. Iar piețele nu mai reacționează liniar la „vești bune” sau „vești rele”, ci prin prisma incertitudinii politice și a tensiunilor fiscale globale. Un amănunt revelator? Deși tarifele au fost amânate, randamentele au crescut – semn că riscul perceput nu dispare, ci doar se reconfigurează. Ce urmează? O economie în care chiar și concesiile devin catalizatori ai fricii.

Când investim împreună?

În Registru Tranzacții, efectuez săptămânal investiții și tranzacții pe termen scurt-mediu. Strategiile de anul acesta sunt value investing, growth momentum investing și anumite speculații pe trend accelerat.

Am alocat $100.000 de la începutul lui 2025 în câteva acțiuni.

Accesează aici Registru Tranzacții să construim portofoliul!

Situația Japoniei a intrat într-o fază critică: randamentele obligațiunilor guvernamentale pe 30 și 40 de ani au explodat, atingând 3,2% și, respectiv, 3,5% – o dublare față de acum doi ani. Acest salt abrupt (+100 puncte de bază în 45 de zile) a dus la pierderi de peste 20% pentru obligațiunile considerate anterior „sigure”, afectând un volum de peste $500 miliarde. În paralel, inflația accelerează, ajungând la 3,6% în aprilie, iar economia Japoniei a intrat oficial în contracție în T1 2025 (-0,7%). Ce se întâmplă atunci când randamentele cresc, inflația persistă și PIB-ul scade? Exact: stagflație – o combinație rară și periculoasă.

Originea acestui dezechilibru profund se află în decizia Băncii Japoniei (BoJ) de a renunța la cumpărarea activă de obligațiuni, după ani întregi de intervenție masivă. BoJ deține în continuare 52% din totalul obligațiunilor guvernamentale, adică aproximativ $4,1 trilioane – o proporție fără precedent. Prin oprirea achizițiilor, a crescut brusc oferta de obligațiuni pe piață, iar cererea la licitații s-a prăbușit, stimulând randamentele să urce vertiginos. În acest context, datoria publică a Japoniei a ajuns la $7,8 trilioane, adică peste 260% din PIB, de departe cel mai ridicat raport din lumea dezvoltată – aproape dublu față de SUA. Iar premierul japonez a declarat recent că situația fiscală a Japoniei este „mai gravă decât a Greciei”.

Care este riscul sistemic aici? Când investitorii își pierd încrederea în siguranța datoriei suverane, iar randamentele urcă accelerat într-un context economic slab, țara riscă o criză profundă de finanțare. Licitațiile devin tot mai slabe, cererea internă și externă scade, iar costul refinanțării devine nesustenabil. Într-o economie fragilă, cu demografie negativă și presiuni externe (precum războiul comercial global), Japonia pare să se îndrepte spre un punct de inflexiune istoric, unde politica monetară nu mai poate susține realitatea fiscală. Iar ecourile acestui dezechilibru nu se vor opri la Tokyo.

Din aprilie, am efectuat tranzacții foarte importante, și am alocat $30.000 în câteva acțiuni. Accesează portofoliul meu aici.