Pachetul fiscal din iulie 2025 (impact economie și BVB)

Context general și obiectivele măsurilor fiscale

În iulie 2025, Guvernul României a adoptat un pachet substanțial de măsuri fiscal-bugetare. Investitorii anticipează mixt impactul asupra consumului și profitabilității companiilor listate, date fiind noile poveri fiscale anunțate.

Majorarea TVA (Taxa pe Valoarea Adăugată)

Cota standard de TVA a fost crescută de la 19% la 21% începând cu 1 august 2025. Totodată, regimul cotelor reduse de TVA a fost modificat radical: cota redusă de 5% a fost eliminată, iar majoritatea operațiunilor ce beneficiaseră de 5% (manuale, cărți, lemn de foc, energie termică pentru anumite categorii etc.) au trecut la o cotă redusă unificată de 11%. De asemenea, cota redusă standard de 9% (pentru alimente, medicamente, apă, inputuri agricole, servicii de restaurant și cazare) a fost majorată la 11%. Prin această reconfigurare, România a rămas practic cu două cote TVA: 21% standard și 11% redusă.

Ce e acest TVA și de ce ne interesează? Taxa pe Valoarea Adăugată este un impozit indirect aplicat asupra consumului de bunuri și servicii, perceput la fiecare etapă a lanțului economic, de la producător până la consumatorul final. Practic, fiecare firmă plătește TVA pentru achiziții și încasează TVA la vânzări, diferența fiind virată către stat. Consumatorul final suportă întreaga valoare a TVA, deoarece nu o poate deduce. Creșterea TVA determină o majorare directă a prețurilor bunurilor și serviciilor, deoarece firmele transferă costul suplimentar către consumatori. Astfel, puterea de cumpărare scade, iar nivelul general al prețurilor urcă, generând inflație de tip cost-push. Acest efect este imediat și vizibil mai ales în sectoarele cu cerere rigidă.

Creșterea TVA poate duce, pe termen mediu, la o contracție economică, însă acest efect nu este imediat, fiind mascat inițial de comportamente de adaptare ale consumatorilor. În prima etapă, mulți continuă să consume la niveluri similare, apelând mai des la creditul de consum – în special în rândul bugetarilor afectați de scăderi salariale sau eliminarea sporurilor. Această reacție de „inerție a consumului” maschează temporar impactul negativ. Pe măsură ce datoriile cresc și accesul la credit se restrânge, consumatorii sunt forțați să renunțe treptat la anumite obiceiuri, reducând cheltuielile. Această ajustare lentă duce, în timp, la scăderea cererii agregate, afectând producția și investițiile, ceea ce poate declanșa o contracție economică, probabil dupa 12-24 luni, însă bursa nu integrează încă acest scenariu, poate fi mai târziu, deci poate fi o reacție pozitivă bursieră de scurtă durată.

Toate produsele și serviciile taxabile devin mai scumpe, ceea ce erodează puterea de cumpărare. Pentru companiile din BET orientate spre piața internă (de pildă retailerii de carburanți, restaurante, distribuția de bunuri, servicii medicale private etc.), o cerere mai scăzută poate însemna venituri mai mici și marje reduse.

Majorarea TVA amplifică și celelalte scumpiri din economie. De pildă, în cazul carburanților s-a decis și creșterea accizelor cu ~10% de la 1 august; efectul cumulat e că prețul la pompă va urca mai mult de 10%, deoarece peste acciza majorată se aplică și TVA crescut la 21%. Astfel, costul final suportat de consumatori crește „și mai mult” decât ar impune fiecare taxă separat.

În teorie, creșterea TVA ar trebui să ducă la un transfer proporțional al costului asupra prețului final – adică doar cu procentul suplimentar aferent taxei. Însă, în practică, mulți comercianți profită de această conjunctură fiscală pentru a majora prețurile mai mult decât impune TVA-ul în sine, invocând justificarea aparent obiectivă: „statul a mărit taxele, nu e vina noastră”.

Consumatorul, neobișnuit să analizeze concepte precum elasticitatea prețului, markup-uri sau costuri marginale, acceptă pasiv această explicație. Astfel, percepția generală devine că „totul s-a scumpit din cauza statului”, iar comercianții evită criticile individuale, acoperiți de narațiunea colectivă a creșterii fiscale. În acest climat, se creează un spațiu psihologic și economic favorabil speculării – un fenomen în care inflația fiscală este suprapusă de inflație de oportunitate, accelerând scumpirile dincolo de nivelul justificabil.

Creșterea impozitului pe dividende (impact mare)

Impozitul pe dividende ar urca de la 10% la 16% tot de la 1 ianuarie 2026. Această creștere este substanțială (+6 p.p.) și afectează veniturile acționarilor – persoane fizice sau juridice, rezidente și nerezidente deopotrivă.

Pentru investitori, atractivitatea dividendelor oferite de companiile românești va scădea: după ce firma plătește impozitul pe profit, acționarii vor achita și 16% pe dividendul brut, ceea ce reduce randamentul net al investiției.

Impozitul pe dividende a crescut treptat în România, de la 5% la 8%, iar ulterior la 10%, ceea ce a condus la o erodare semnificativă a veniturilor pasive pentru investitorii de pe Bursa de Valori București, unde majoritatea companiilor distribuie dividende. Această creștere fiscală nu afectează  doar venitul net al investitorului, ci și capacitatea de reinvestire, întrucât sumele reinvestite sunt mai mici. Totodată, antreprenorii care doresc să își distribuie dividende pentru a le reinvesti pe bursă, de exemplu, se confruntă cu o putere de acumulare diminuată, fiind nevoiți să cedeze o parte mai mare din profit statului, ceea ce descurajează circulația capitalului privat în economie.

Suprataxarea sectorului bancar – introducerea unei taxe speciale

Băncile vor plăti un impozit suplimentar de 4% pe cifra de afaceri începând cu a doua jumătate a lui 2025. Acest impozit specific a fost inițial introdus în 2023 (Legea 296/2023) la o cotă de 1-2%, însă noul pachet fiscal îl majorează de patru ori față de nivelul așteptat pentru 2026. Concret, în Codul Fiscal existent era prevăzut ca instituțiile de credit să achite, pe lângă impozitul pe profit, o cotă de 2% din cifra de afaceri în 2025 și doar 1% din 2026. Prin noile modificări, se stabilește: 4% din cifra de afaceri pentru perioada 1 iulie – 31 decembrie 2025 și 4% pe tot anul 2026. Această suprataxă țintește profiturile excepționale ale băncilor obținute pe fondul dobânzilor ridicate din 2022-2024.

Efecte asupra băncilor: Practic, se dublează povara fiscală suplimentară în semestrul II 2025 (de la 2% la 4%) și se anulează relaxarea programată pentru 2026, menținând suprataxa la 4% în loc să scadă la 1%. Pentru marile bănci listate (Banca Transilvania – TLV, BRD) acest impozit specific mușcă din veniturile lor din dobânzi și comisioane, putând diminua profitul net anual cu zeci-sute de milioane de lei.

Transferul costurilor în economie: O îngrijorare majoră este că băncile nu vor suporta integral acest cost suplimentar, ci îl vor transfera asupra clienților. Cu alte cuvinte, băncile ar putea crește marjele de dobândă la credite sau comisioanele, pentru a-și menține rentabilitatea, ceea ce ar pune o frână suplimentară economiei.

Alte măsuri fiscale și bugetare importante

Accize majorate la carburanți, alcool și tutun: Pachetul fiscal include creșteri consistente de accize în două etape – de la 1 august 2025 și ulterior de la 1 ianuarie (sau 1 aprilie) 2026. Accizele la benzina și motorină cresc cu ~10% la 1 august 2025, iar pentru 2026 s-a decis ca acciza la carburanți să nu mai fie indexată cu inflația (pentru a evita o dublă majorare).

Scumpirea carburanților va alimenta direct inflația (transportul este un cost transferabil) și va crește cheltuielile populației pentru mobilitate. Economiștii estimează că numai creșterea accizelor și TVA la combustibili poate adăuga la inflația anuală. Pe de altă parte, companii din BET precum OMV Petrom (SNP) ar putea vedea o ușoară creștere a prețurilor la pompă (deci a veniturilor din vânzări), însă consumul de combustibil ar putea scădea marginal.

Reglementarea în energie: piața liberă?

Eliminarea schemelor de plafonare a prețurilor la energie și alte bunuri: La energie electrică, schema de plafonare generalizată a prețurilor pentru consumatorii casnici a expirat la 30 iunie 2025 și nu a mai fost prelungită. Astfel, de la 1 iulie piața energiei electrice a revenit la prețuri libere, cu tarife nereglementate pentru toți consumatorii (exceptând anumite ajutoare țintite pentru vulnerabili). Prin urmare, Hidroelectrica, Romgaz și OMV Petrom – principalii producători – pot vinde din semestrul II 2025 energia electrică și gazele la prețurile pieței, fără obligația de a livra cantități reglementate la preț fix către furnizori. De asemenea, Electrica și ceilalți furnizori de electricitate/gaze nu mai sunt nevoiți să practice prețuri plafonate cu compensare de la stat, ci pot factura integral costurile către clienți.

În linii mari, eliminarea acestor plafoane avantajează producătorii de energie (Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, OMV Petrom), care în perioada anterioară fuseseră obligați să vândă o bună parte din producție la prețuri mult sub cele de piață (ex: Hidroelectrica și Nuclearelectrica la 450 lei/MWh energia electrică, Romgaz la 150 lei/MWh gazele pentru casnici. Chiar dacă statul le compensase parțial pierderea prin acele scheme, companiile au acum libertatea să obțină venituri mai mari din vânzarea pe piața liberă. De exemplu, Hidroelectrica poate valorifica energia hidro la prețul pieței OPCOM (care în verii poate depăși 600-700 lei/MWh în orele de vârf), față de 450 lei fix anterior – ceea ce îi va spori cifra de afaceri. În mod similar, Romgaz își poate vinde producția de gaze la prețul pieței (în vara 2025 prețurile erau ~250-300 lei/MWh pe BRM, deci peste 150 lei).

În schimb, distribuitorii și furnizorii de energie (Electrica, Premier Energy) pierd protecția plafonului pentru consumatori, dar scapă de riscul acumulării de creanțe neîncasate de la stat (compensări). Electrica anunțase deja profit în creștere pe 2023 după ce schema de plafonare fusese ajustată, iar acum, cu prețuri libere, își poate reface marjele în furnizare (vânzând energie la preț de piață plus adaos, fără limitări). Pe zona de distribuție energie și gaze, tarifele rămân reglementate de ANRE (autoritățile au aprobat ajustări minore de tarife la 1 iulie, deci companiile ca Electrica Distribuție sau Premier Energy Distribuție nu pot crește tarifele fără aviz. Totuși, dacă consumul scade, veniturile lor scad proporțional (fiind reglementate pe principiul volum × tarif), deci un volum mai mic distribuit din cauza prețurilor finale mari poate reduce profitabilitatea distribuției. De regulă însă, ANRE ajustează tarifele ulterior pentru a asigura recuperarea costurilor și o rentabilitate aprobată, deci pe termen mediu distribuția își menține echilibrul financiar.

Impactul pachetului fiscal asupra sectorului bancar

Măsurile adoptate lovesc direct profitabilitatea băncilor prin suprataxa de 4% pe cifra de afaceri și indirect prin frânarea consumului (ce poate duce la creditare mai scăzută). Băncile tranzacționate la BVB – Banca Transilvania (TLV) și BRD Groupe Société Générale (BRD) – sunt instituții sistemice, orientate preponderent spre piața locală. În 2023, acestea au realizat profituri record pe fondul creșterii dobânzilor și a marjelor. Noua taxă riscă să diminueze aceste profituri semnificativ: dacă aplicăm 4% la veniturile operaționale anuale, impactul ar fi de ordinul sutelor de milioane.

Pe lângă taxă, creșterea TVA erodează venitul disponibil al populației, deci poate reduce cererea de credite de consum/ipotecare. Totodată, companiile cu costuri fiscale sporite ar putea amâna investiții – deci cerere mai mică de credite corporate. Mai grav, dacă inflația va reintra pe o pantă ascendentă din cauza acestor măsuri, BNR ar putea menține dobânzile sus mai mult timp, ceea ce pe termen scurt a fost benefic băncilor (marje ridicate), dar pe termen mediu crește riscul de neperformanță (credite neplătite) când clienții încep să resimtă povara ratelor mari.

Specific, Banca Transilvania (TLV), cea mai mare bancă locală, a comunicat investitorilor că rămâne bine capitalizată și că “monitorizează îndeaproape schimbările legislative”, însă pe termen scurt este de așteptat să-și revizuiască în jos previziunile de profit pentru 2025.

Impactul pachetului fiscal asupra sectorului energetic și al utilităților

Segmentul energetic din BET cuprinde producători de energie (Hidroelectrica, Nuclearelectrica), producători de resurse primare (OMV Petrom – petrol și gaze, Romgaz – gaze naturale), transportatori de energie (Transelectrica, Transgaz) și distribuitori/furnizori (Electrica, Premier Energy).

Măsurile recente afectează acest sector în mod variat:

Eliminarea plafonărilor de preț la energie (electrică și gaze) este cea mai importantă schimbare pentru companiile de profil. Producătorii de energie electrică Hidroelectrica (H2O) și Nuclearelectrica (SNN) au scăpat de obligația de a vinde o cotă semnificativă la preț reglementat de 450 lei/MWh (măsură care le limitase veniturile în 2022-2023).

Astfel, în semestrul II 2025 își pot valorifica întreaga producție la prețurile pieței OPCOM, mult mai mari. Pentru Hidroelectrica, care este cel mai mare producător de electricitate al țării și folosește resursa hidro (ieftină ca și cost), liberalizarea înseamnă potențial de profit suplimentar substanțial. Deja în 2023, chiar și cu plafonări, Hidroelectrica raportase un profit record. Cu prețuri libere, aceste cifre ar putea crește, consolidând poziția companiei ca “cea mai profitabilă din BET”. Similar, Nuclearelectrica (SNN) – care produce energie constantă la Cernavodă – va vinde probabil la prețuri spot mai mari, ceea ce îi va ridica marja.

Companiile de petrol și gaze beneficiază parțial de noile condiții. OMV Petrom (SNP), cel mai mare grup petrolier integrat din regiune, este afectată de creșterea accizelor la carburanți, însă aceasta poate fi transferată asupra prețului la pompă. Fiind companie integrată, Petrom va plăti accize mai mari la stat pentru produsele vândute, dar își va menține marjele comerciale. Cererea de carburanți poate să scadă ușor din cauza prețurilor ridicate, însă elasticitatea în România nu e foarte mare (combustibilul e o necesitate). Așadar, efectul net pe Petrom nu este grav; în schimb, câștigă prin eliminarea obligației de a furniza gaze ieftine pentru populație. În 2022-2023, Petrom (și Romgaz) au suportat taxa de solidaritate pe veniturile suplimentare din gaze și au livrat gaze la 150 lei/MWh pentru consumatorii casnici.

Totuși, sectorul petrolier-gaze primește și o lovitură prin majorarea impozitului pe dividende la 16% din 2026 – Petrom fiind una dintre cele mai mari companii plătitoare de dividende din România, acționarul OMV va încasa mai puțin, ceea ce ar putea influența politica de dividende (posibil se vor distribui totuși mai puțin de 100% profit pentru a compensa taxarea). De asemenea, Petrom și Romgaz sunt chemați la investiții strategice (proiectul Neptun Deep din Marea Neagră). Un regim fiscal intern mai puțin atractiv ar putea pune presiune pe guvern să acorde compensații prin alte pârghii.

Transportatorii și distribuitorii reglementați de energie au o situație neutră spre ușor negativă. Transelectrica (TEL) – operatorul monopol de transport electricitate – continuă să fie reglementată de ANRE, care îi stabilește tarifele de transport astfel încât să-și recupereze costurile plus un profit reglementat. Cum aceste companii nu distribuie dividende mari, impactul este limitat. Ce au de înfruntat însă Transelectrica și Transgaz (TGN) este cererea mai scăzută de transport: dacă economia încetinește și consumul de energie și gaze scade (posibil din cauza prețurilor mai mari și a măsurilor de austeritate), veniturile lor din volum transportat vor scădea. Transgaz, la rândul său, are perspective de volum intern mai ridicat odată ce noi surse (Neptun Deep) intră în producție post-2026.

În ansamblu, inflația de consum ar putea fi cu câteva puncte procentuale mai mare decât ar dicta strict formula taxelor majorate, din cauza acestor ajustări excesive (transfer mai mare către consumator din motive de speculație). Riscul este de spirală inflaționistă: prețurile cresc mai mult decât justifica taxele, ceea ce erodează puterea de cumpărare a populației. Salariații vor cere creșteri salariale compensatorii, firmele – având costuri salariale mai mari – vor crește iar prețurile. Astfel, măsurile fiscale one-off pot genera o spirală prețuri-salarii. BNR ar fi nevoită să mențină dobânzi ridicate mai mult timp, frânând economia. Iată cum un pachet conceput să reducă deficitul riscă să aibă “efecte de runda a doua” indezirabile.

În concluzie, pachetul fiscal din iulie 2025 creează condițiile pentru un nou impuls inflaționist, nu doar direct, ci mai ales indirect prin comportamente oportuniste. Comercianții pot supra-reacționa la creșterea TVA și accizelor, folosindu-le ca pretext pentru a-și mări marjele sub acoperirea generală a "scumpirilor din cauza taxelor". Acest fenomen de “inflație psihologică” riscă să amplifice rata inflației peste nivelul fundamentat, punând BNR și guvernul în fața unor provocări de politică economică: cum să domolească așteptările inflaționiste fără a frâna excesiv activitatea economică.